OASTEA DOMNULUI BARNA

Vă spun sincer că abia aștept să treacă turul I ca să scăpăm de Barna, că m-am plictisit de declarațiile lui ca de laifurile lui Cumpănașu. Ca să mai iasă un pic din corzile în care s-a înghesuit singur, ieri sugera că, vezi Doamne, jurnaliștii de la RISE Project ar fi fost dirijați de Viorica Dăncilă.

Înțelegeți? Cât au dat în PSD, jurnaliștii de la RISE erau ok, își făceau doar meseria. Cum au scris ceva de domnul Barna, salvatorul democrației, cum au devenit instrumentele PSD. Încet, încet, sub conducerea lui Barna, USR începe să semene cu fundamentaliștii religioși, care văd necredincioși peste tot.

Inițial am vrut să-i compar cu iacobinii, dar ar fi fost un pic forțat – Robespierre chiar era un tip deasupra oricăror bănuieli, nu se îmbogățise din fondurile europene.

Se întâmplă uneori ca părinții să-și ia copilul dintr-o clasă bună, unde era prostul clasei, și să-l transfere într-o clasă mai slabă, unde elevii sunt chiar mai proști ca el, ca să-i redea încrederea în sine. Cam asta s-a întâmplat și cu Ponta când a plecat din PSD la clasa profesorului Iohannis.

De când e coleg de bancă în Parlament cu Șică și cu Barna, Ponta și-a recăpătat culoarea în obraji ca Pinocchio când s-a înhăitat cu Motanul și cu Vulpea. Ieri scria pe facebook (urmăresc zilnic ce postează Ponta pe facebook, că mai plagiază meme amuzante de la alții) că aliatul lui Dan Barna e „un tigru de carton”. După care l-a luat peste picior că a încercat un „șantaj cu pistolul cu apă” la PNL. Iar la final, cum se face între colegi, a notat că Barna „mănâncă foarte mulți bani – românești și europeni!”.

Problema lui Ponta e că el mânca doar din ăia românești.